Autorizarea internă sau nominală în SSM nu este o autorizație eliberată de o autoritate externă (cum ar fi ITM), ci o procedură internă a angajatorului prin care se atestă că un anumit angajat posedă calificările, cunoștințele și aptitudinile necesare pentru a executa în condiții de siguranță o lucrare specifică, de regulă, cu risc ridicat.

Baza legală/Recomandare: Deși nu există un act normativ unic care să impună expres „autorizarea nominală” ca pe un document distinct pentru toate situațiile, necesitatea acesteia decurge din:

  • Art. 13 lit. g) din Legea 319/2006: care obligă angajatorul să „asigure numai lucrători care au vârsta minimă de muncă, cunostinţele şi capacitatea necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, fără a-i pune în pericol pe ei înşişi sau pe alţi lucrători”.
  • HG 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea echipamentelor de muncă (Art. 9): care stipulează că „Utilizarea echipamentelor de muncă care prezintă riscuri specifice de accidentare a lucrătorilor este permisă numai personalului care a primit o instruire adecvată, inclusiv instrucțiuni scrise, și numai sub supraveghere, dacă este cazul.”
  • Standarde și bune practici: În industriile cu risc ridicat (construcții, energie, producție), autorizarea nominală este o practică standard pentru a garanta competența și siguranța.

Pentru ce tipuri de lucrări este necesară (sau înalt recomandată):

Autorizarea nominală este esențială pentru lucrări care necesită calificări speciale, experiență și cunoaștere aprofundată a riscurilor și procedurilor de siguranță. Exemple includ:

  1. Lucrări la înălțime: Angajații trebuie să fie autorizați să lucreze la înălțime, după ce au urmat un curs de specialitate, au fost evaluați medical și cunosc procedurile de siguranță (utilizarea echipamentelor de protecție individuală împotriva căderilor, salvarea în caz de accident).
  2. Lucrări electrice: Numai electricienii autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și cu o autorizare internă din partea angajatorului (grad de autorizare) pot interveni la instalațiile electrice.
  3. Operarea utilajelor complexe/periculoase:
    • Stivuitoare, macarale, ascensoare: Necesită autorizație ISCIR (Inspectoratul de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat) și o autorizare internă a operatorului.
    • Fochisti, sudori, operatori de recipiente sub presiune: Necesită calificări specifice și autorizare internă/externă.
  4. Lucrări în spații închise (confinate): Necesită instruire specifică și autorizare, deoarece implică riscuri de asfixiere, intoxicare, explozie.
  5. Lucrul cu substanțe chimice periculoase: Pentru anumite substanțe, poate fi necesară o autorizare specială, care să ateste că persoana cunoaște riscurile și procedurile de urgență.
  6. Lucrări de tăiere cu flacără sau sudură: În anumite medii sau cu anumite echipamente.

Procesul de autorizare internă: De obicei, implică:

  • Verificarea calificărilor și a diplomelor.
  • Verificarea aptitudinii medicale.
  • Instruire suplimentară specifică postului/lucrării.
  • Evaluare teoretică și practică a cunoștințelor și abilităților.
  • Eliberarea unui document intern (permis de lucru intern, autorizație nominală) semnat de angajator sau de o persoană desemnată, care specifică tipul lucrării pentru care angajatul este autorizat.

Lasă un răspuns