„Munca la negru” (sau munca nedeclarată) înseamnă prestarea unei activități de către o persoană fizică în beneficiul unei persoane juridice sau fizice, fără a avea încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), anterior începerii activității. Aceasta este o infracțiune și o încălcare gravă a legislației muncii. Reglementarea principală se găsește în Art. 16 și Art. 264 din Codul Muncii (Legea 53/2003) și Legea 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, cu modificările ulterioare.
Implicațiile sale din punct de vedere SSM sunt extrem de grave, atât pentru angajator, cât și pentru angajat:
Pentru angajator:
- Lipsa oricărei protecții SSM: Angajatorul care folosește „muncă la negru” nu are, de regulă, nicio preocupare reală pentru SSM. Nu va efectua evaluarea riscurilor, nu va asigura instruirea, nu va furniza EIP, nu va face controale medicale.
- Risc major de accidente și boli profesionale: Angajații la negru sunt expuși unor riscuri mult mai mari, deoarece lucrează adesea în condiții improprii, fără instruire, fără echipamente de protecție și fără supraveghere medicală.
- Răspundere penală automată în caz de accident: Dacă un angajat „la negru” suferă un accident de muncă grav sau mortal, angajatorul se expune direct răspunderii penale pentru infracțiunea de nerespectare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă (Art. 350 Cod Penal) și, în funcție de consecințe, pentru vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă (Art. 196, Art. 192 Cod Penal). Lipsa documentelor SSM agravează situația.
- Sancțiuni contravenționale și penale severe:
- Amenzi uriașe: Pentru fiecare persoană depistată ca lucrând „la negru” (începând de la 20.000 lei/persoană, conform Codului Muncii, Art. 264).
- Constituire de infracțiune: Primirea la muncă a mai mult de 5 persoane fără contract individual de muncă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau amendă penală.
- Suspendarea activității: ITM poate dispune suspendarea activității angajatorului.
- Lipsa asigurării sociale: Angajatul „la negru” nu este asigurat social, iar angajatorul nu plătește contribuții. În caz de accident, costurile medicale și de recuperare cad integral în sarcina angajatorului, iar angajatul nu beneficiază de indemnizații de la stat.
Pentru angajat:
- Vulnerabilitate extremă: Angajatul este lipsit de orice formă de protecție legală și socială. Nu are drepturi salariale garantate, program de lucru, concediu, vechime în muncă.
- Expunere la riscuri necontrolate: Lucrează în condiții periculoase, fără echipament adecvat, fără instruire, fără a cunoaște riscurile.
- Lipsa despăgubirilor în caz de accident: Chiar dacă accidentul este recunoscut ca accident de muncă, procesul de obținere a despăgubirilor este mult mai complex, iar angajatul nu beneficiază de asigurările de sănătate și accidente de muncă oferite de stat. Toate costurile medicale și de recuperare sunt suportate de el sau de angajator (dacă este obligat în instanță).
Lipsa drepturilor la pensie și șomaj: Munca nedeclarată nu contribuie la vechimea în muncă și la sistemele de asigurări sociale.