Stresul profesional (sau stresul la locul de muncă) este o afecțiune psihologică și fizică, rezultată dintr-un dezechilibru perceput între cerințele muncii și resursele de care dispune o persoană pentru a face față acestor cerințe. Este o problemă serioasă de SSM, recunoscută ca atare de legislația europeană și națională (implicit, prin evaluarea tuturor riscurilor, inclusiv celor psihosociale).
Cauze principale ale stresului profesional:
- Volum de muncă excesiv: Sarcini prea multe, termene nerealiste.
- Lipsa controlului: Lipsa autonomiei sau a implicării în decizii.
- Relații interpersonale dificile: Conflicte, hărțuire, lipsa suportului din partea colegilor/supervizorilor.
- Ambiguitate rolului: Descriere neclară a sarcinilor, așteptări contradictorii.
- Schimbări organizaționale: Restructurări, incertitudinea locului de muncă.
- Insecuritatea locului de muncă.
- Dezechilibru viață profesională-viață personală.
- Violența și agresiunea la locul de muncă.
Cum poate fi gestionat stresul profesional din perspectiva SSM (obligații ale angajatorului): Angajatorul are obligația generală de a evalua toate riscurile, inclusiv cele psihosociale, și de a lua măsuri pentru reducerea acestora, conform Art. 7 din Legea 319/2006.
- Evaluarea riscurilor psihosociale: Identificarea factorilor de stres specifici organizației și posturilor de lucru. Aceasta se poate face prin sondaje anonime, discuții de grup (focus-grupuri), analiza datelor (absenteism, fluctuație de personal, plângeri).
- Măsuri preventive la nivel organizațional:
- Organizarea muncii: Alocarea realistă a sarcinilor, stabilirea unor termene rezonabile, asigurarea unui echilibru între cerințe și resurse.
- Definirea clară a rolurilor și responsabilităților: Pentru a reduce ambiguitatea.
- Îmbunătățirea comunicării: Asigurarea unui flux informațional transparent, încurajarea feedback-ului.
- Promovarea unui climat de lucru pozitiv: Încurajarea suportului social, rezolvarea conflictelor, prevenirea hărțuirii.
- Asigurarea participării angajaților: Implicarea lor în deciziile care îi afectează.
- Flexibilitate: O anumită flexibilitate în program sau locație (unde e posibil) pentru a susține echilibrul viață profesională-viață personală.
- Măsuri de suport individual:
- Instruire și dezvoltare: Oferirea de training pentru gestionarea stresului, dezvoltarea abilităților de coping, formare în managementul timpului.
- Consiliere psihologică: Acces la servicii de consiliere confidențiale.
- Program de asistență pentru angajați (EAP): Dacă resursele permit.
- Promovarea unui stil de viață sănătos: Încurajarea activității fizice, a unei alimentații echilibrate.
- Supraveghere medicală: Medicul de medicina muncii poate evalua impactul stresului asupra sănătății angajaților și poate oferi recomandări.
- Gestionarea stresului profesional nu este doar o obligație legală, ci și o investiție în bunăstarea angajaților și în productivitatea companiei.