Instruirea este un pilon esențial în SSM. Nu este suficient să ai reguli și echipamente; angajații trebuie să știe cum să le folosească, de ce sunt importante și cum să acționeze în situații de risc. O instruire eficientă transformă informația în cunoaștere și cunoașterea în comportament sigur.
Instruirea Introductiv-Generală: Primul Pas în Lumea SSM
Aceasta este prima interacțiune formală a unui angajat cu sistemul de SSM al companiei. Este o instruire de bază, menită să ofere o imagine de ansamblu asupra principiilor de siguranță și a riscurilor generale.
Cui se adresează și când?
Conform Art. 81 din HG 1425/2006, instruirea introductiv-generală este obligatorie pentru:
- Noii angajați: Indiferent de tipul de contract (CIM pe durată nedeterminată, determinată, zilieri, sezonieri, ucenici, stagiari) și de durata acestuia.
- Persoanele detașate sau transferate: Dacă își schimbă locul de muncă în cadrul aceleiași unități sau vin dintr-o altă unitate și nu au mai fost expuse la riscurile generale ale organizației.
- Elevii și studenții: Pe perioada efectuării practicii profesionale.
- Vizitatorii: Dacă aceștia vor desfășura o activitate sau vor fi expuși unor riscuri în incinta unității (deși pentru vizitatori poate fi o formă simplificată).
Cine o efectuează și cât durează?
De regulă, este efectuată de lucrătorul desemnat cu SSM, de serviciul intern sau extern de prevenire și protecție. Durata minimă este de 8 ore, conform HG 1425/2006, Art. 81 alin. 4, dar poate fi mai mare în funcție de complexitatea organizației și a riscurilor generale.
Ce se învață?
- Legislația generală de SSM (Legea 319/2006, HG 1425/2006).
- Drepturile și obligațiile generale ale angajaților și angajatorului în SSM.
- Principalele riscuri de la nivelul întregii unități (ex: căi de evacuare, zone periculoase generale).
- Procedurile de urgență (incendiu, prim ajutor, evacuare) la nivel de companie.
- Regulile generale de conduită în incinta unității.
La final, se verifică însușirea cunoștințelor și se semnează fișa de instruire individuală în domeniul SSM. Fără această instruire și fără semnarea fișei, angajatul nu are voie să înceapă activitatea.
Exemplu concret:
Un nou angajat la o companie de producție, chiar dacă va lucra la birou, va urma instruirea introductiv-generală pentru a înțelege regulile de acces în fabrică, locația punctelor de prim ajutor, procedurile de evacuare în caz de incendiu și semnificația semnelor de avertizare generale.
Instruirea la locul de muncă: detaliile specifice postului
Această etapă a instruirii este mult mai specifică și se concentrează pe riscurile și măsurile de prevenire direct legate de postul de lucru al angajatului. Este momentul în care teoria generală se transformă în practică.
Cui se adresează și când?
Conform Art. 82 din HG 1425/2006, instruirea la locul de muncă se adresează:
- Tuturor angajaților noi: Imediat după finalizarea instruirii introductiv-generale și înainte de a începe efectiv activitatea la postul de lucru desemnat.
- Angajaților care își schimbă locul de muncă sau tipul activității: În cadrul aceleiași unități, dacă noua poziție implică noi riscuri sau echipamente.
- Angajaților care și-au reluat activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni: Indiferent de motivul întreruperii (concediu medical prelungit, concediu fără plată etc.).
Cine o efectuează și cât durează?
De regulă, este efectuată de șeful direct al locului de muncă (șef de echipă, șef de secție, maistru), care cunoaște cel mai bine specificul activității și riscurile asociate. Durata minimă este tot de 8 ore, conform HG 1425/2006, Art. 82 alin. 3, dar poate fi mai mare, în funcție de complexitatea postului și a riscurilor.
Ce se învață?
- Prezentarea detaliată a riscurilor specifice postului de lucru și a mediului de lucru imediat (ex: riscuri de la mașina X, de la substanța Y).
- Instruirea practică privind utilizarea corectă a echipamentelor de muncă, a substanțelor periculoase și a EIP-urilor specifice (ex: cum se pornește/oprește mașina, cum se montează o piesă, cum se poartă masca de sudură).
- Explicarea și demonstrarea procedurilor de lucru sigure (IPSSM relevante).
- Instruirea privind măsurile de prim ajutor și de urgență specifice zonei de lucru.
Verificarea însușirii cunoștințelor și semnarea fișei de instruire individuală sunt obligatorii la final.
Exemplu concret:
Muncitorul din fabrica de mobilă, după instruirea introductiv-generală, va fi instruit la locul de muncă de către maistrul său. Acesta îi va arăta cum să opereze mașina de tăiat lemnul, cum să folosească apărătorile, ce EIP specific (ochelari, mănuși, antifoane) să poarte și cum să acționeze în caz de blocare a mașinii sau de incendiu în atelier.
Instruirea periodică: menținerea cunoștințelor la zi
Instruirea SSM nu este un eveniment unic, ci un proces continuu. Instruirea periodică are rolul de a reîmprospăta cunoștințele angajaților, de a-i informa despre eventualele modificări și de a consolida comportamentul preventiv.
Cui se adresează și când?
Conform Art. 83 din HG 1425/2006, instruirea periodică se adresează tuturor angajaților, indiferent de tipul de contract sau vechime. Frecvența este stabilită de angajator în Planul de Prevenire și Protecție, în funcție de evaluarea riscurilor, dar nu mai rar de o dată la:
- 6 luni: pentru funcții cu riscuri mari (ex: muncitori în construcții, lucrători la înălțime, personal care lucrează cu substanțe periculoase).
- 12 luni (1 an): pentru majoritatea celorlalte funcții (ex: personal de birou, vânzători, personal administrativ).
Există și cazuri de instruire suplimentară, care se realizează ori de câte ori:
- Se introduc noi echipamente de muncă sau tehnologii.
- Se modifică procesul tehnologic.
- Se modifică legislația SSM.
- Au loc accidente de muncă sau incidente periculoase.
Cine o efectuează și cât durează?
De regulă, șeful direct al locului de muncă, cu sprijinul lucrătorului desemnat cu SSM sau al serviciului extern de prevenire și protecție. Durata minimă este de 2 ore, conform HG 1425/2006, Art. 83 alin. 3.
Ce se învață?
- Reactualizarea informațiilor despre riscurile specifice locului de muncă și măsurile de prevenire și protecție.
- Prezentarea noilor pericole sau modificări apărute în procesul de muncă sau în legislație.
- Discuții despre incidentele sau „aproape accidentele” care au avut loc în perioada anterioară și lecțiile învățate.
- Exerciții practice sau studii de caz pentru consolidarea cunoștințelor.
Exemplu concret:
Angajații dintr-un birou vor avea o instruire periodică anuală, în care li se va reaminti despre ergonomie, riscurile electrice, procedura de evacuare și cum să utilizeze un stingător. Într-o fabrică, instruirea periodică va fi mai frecventă și va include actualizări despre noile mașini sau proceduri de siguranță.
Instrucțiuni proprii de securitate și sănătate în muncă (IPSSM): Ghidul pas cu pas
Instrucțiunile Proprii de Securitate și Sănătate în Muncă (IPSSM) sunt documente interne, elaborate de angajator, care detaliază regulile și măsurile de siguranță specifice pentru fiecare activitate, echipament sau post de lucru. Ele transpun cerințele generale ale legislației în limbajul concret al locului de muncă.
Baza legală: Elaborarea IPSSM-urilor este o obligație a angajatorului, conform Art. 15 din Legea 319/2006 și Art. 136 din HG 1425/2006. Ele se elaborează pe baza evaluării riscurilor și a normelor generale de SSM.
Ce conțin IPSSM-urile?
- Descrierea activității/echipamentului: Pentru ce anume sunt elaborate instrucțiunile.
- Pericole și riscuri specifice: Identificate în evaluarea riscurilor (ex: risc de tăiere, strivire, electrocutare, expunere la substanțe chimice).
- Măsuri de prevenire și protecție: Detalierea pașilor de urmat pentru a lucra în siguranță. Acestea pot include:
- Pregătirea locului de muncă.
- Verificări preliminare ale echipamentului.
- Modul corect de utilizare a echipamentului (pornire, oprire, reglaje).
- Utilizarea EIP-ului specific.
- Proceduri de blocare/izolare a energiei (LOTO).
- Reguli privind manipularea materialelor.
- Interdicții clare (ex: nu se lucrează fără apărători, nu se fumează).
- Proceduri în caz de defecțiuni sau urgențe.
- Măsuri de prim ajutor specifice.
Importanța IPSSM:
- Ghid practic: Servesc drept ghid pas cu pas pentru angajați, asigurându-se că aceștia cunosc exact cum să lucreze în siguranță.
- Standardizare: Asigură că toate operațiunile sunt efectuate într-un mod consistent și sigur.
- Dovada instruirii: Sunt parte integrantă a instruirii la locul de muncă și periodice.
- Element probatoriu: În caz de accident, demonstrează că angajatorul a furnizat instrucțiuni clare de siguranță.
IPSSM-urile trebuie să fie clare, concise, ușor de înțeles și accesibile angajaților în zona de lucru. Ele trebuie revizuite și actualizate ori de câte ori intervin modificări în procesul de muncă sau în riscuri.
Exemplu concret:
Pentru un operator de stivuitor, IPSSM-ul va detalia: verificările zilnice ale stivuitorului, modul de pornire și oprire, regulile de circulație în depozit, cum se ridică și se coboară paleții, ce EIP se poartă (încălțăminte de protecție, vestă reflectorizantă), ce se face în caz de pană sau accident.
Autorizarea Internă/Nominală: Când este nevoie de un plus de certificare
Pe lângă instruirile generale și specifice, pentru anumite tipuri de lucrări sau echipamente care prezintă un risc deosebit, angajatorul poate impune o autorizare internă sau nominală. Aceasta este o procedură prin care compania atestă că un angajat are nu doar cunoștințele, ci și calificările și aptitudinile necesare pentru a executa o anumită sarcină în condiții de maximă siguranță.
Baza legală/Recomandare: Deși nu există un act normativ unic care să impună expres „autorizarea nominală” ca pe un document distinct pentru toate situațiile, necesitatea acesteia decurge din:
- Art. 13 lit. g) din Legea 319/2006: care obligă angajatorul să „asigure numai lucrători care au vârsta minimă de muncă, cunostinţele şi capacitatea necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, fără a-i pune în pericol pe ei înşişi sau pe alţi lucrători”.
- HG 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea echipamentelor de muncă (Art. 9): care stipulează că „Utilizarea echipamentelor de muncă care prezintă riscuri specifice de accidentare a lucrătorilor este permisă numai personalului care a primit o instruire adecvată, inclusiv instrucțiuni scrise, și numai sub supraveghere, dacă este cazul.”
- Standarde și bune practici: În industriile cu risc ridicat (construcții, energie, producție), autorizarea nominală este o practică standard pentru a garanta competența și siguranța.
Pentru ce tipuri de lucrări este necesară (sau înalt recomandată):
Autorizarea nominală este esențială pentru lucrări care necesită calificări speciale, experiență și cunoaștere aprofundată a riscurilor și procedurilor de siguranță. Exemple includ:
- Lucrări la înălțime: Angajații trebuie să fie autorizați să lucreze la înălțime, după ce au urmat un curs de specialitate, au fost evaluați medical și cunosc procedurile de siguranță (utilizarea echipamentelor de protecție individuală împotriva căderilor, salvarea în caz de accident).
- Lucrări electrice: Numai electricienii autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și cu o autorizare internă din partea angajatorului (grad de autorizare) pot interveni la instalațiile electrice.
- Operarea utilajelor complexe/periculoase: Stivuitoare, macarale, ascensoare (necesită autorizație ISCIR și o autorizare internă a operatorului). Fochiști, sudori, operatori de recipiente sub presiune (necesită calificări specifice și autorizare internă/externă).
- Lucrări în spații închise (confinate): Implică riscuri de asfixiere, intoxicare, explozie.
- Lucrul cu substanțe chimice periculoase: Pentru anumite substanțe, poate fi necesară o autorizare specială.
Procesul de autorizare internă:
De obicei, implică: verificarea calificărilor și a diplomelor, verificarea aptitudinii medicale, instruire suplimentară specifică, evaluare teoretică și practică, și eliberarea unui document intern (permis de lucru intern, autorizație nominală).