Evaluarea riscurilor este procesul fundamental în SSM, definit de Art. 7 din Legea 319/2006 și dezvoltat în HG 1425/2006. Aceasta constă în identificarea tuturor pericolelor existente la locul de muncă, estimarea probabilității și gravității producerii unui eveniment nedorit (accident sau boală profesională) și, ulterior, stabilirea măsurilor de prevenire și protecție necesare.
Pașii generali ai evaluării riscurilor:
- Identificarea pericolelor: Se analizează fiecare activitate, echipament, substanță chimică, mediu de lucru etc., pentru a identifica tot ceea ce ar putea cauza un prejudiciu (lovire, cădere, arsuri, intoxicații, expunere la zgomot, vibrații, riscuri psihosociale etc.). Se pot folosi liste de verificare, observații directe, discuții cu angajații, studii de caz anterioare.
- Identificarea persoanelor expuse: Se determină cine ar putea fi afectat și în ce mod (angajați, vizitatori, subcontractori, publicul).
- Estimarea riscului: Pentru fiecare pericol identificat, se estimează:
- Probabilitatea (cât de probabil este să se întâmple un eveniment – foarte mică, mică, medie, mare).
- Gravitatea (cât de grave ar fi consecințele dacă s-ar întâmpla – minoră, medie, gravă, foarte gravă).
- Din combinarea acestora rezultă nivelul de risc.
- Stabilirea măsurilor de prevenire și protecție: Pe baza nivelului de risc, se elaborează măsuri concrete pentru eliminarea sau reducerea riscurilor. Se respectă principiile generale de prevenire din Art. 7 din Legea 319/2006:
- Evitarea riscurilor.
- Evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate.
- Combaterea riscurilor la sursă.
- Adaptarea muncii la om.
- Adaptarea la progresul tehnic.
- Înlocuirea periculosului cu nepericulosul sau mai puțin periculosul.
- Dezvoltarea unei politici de prevenire coerente.
- Prioritatea măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală.
- Furnizarea de instrucțiuni adecvate lucrătorilor.
Monitorizare și revizuire: Evaluarea riscurilor nu este un proces unic. Trebuie revizuită periodic (de exemplu, anual sau la 3 ani, în funcție de specificul activității) și ori de câte ori intervin schimbări semnificative (noi tehnologii, schimbări în procesul de muncă, accidente/incidente semnificative).